Vals Vienez
Vals vienez
Masura muzicala este de 3/4, tempoul fiind de 58-60 masuri pe minut.
Exista mai multe versiuni privind originea acestui dans.
O prima varianta sustine ca originile Valsului Vienez se gasesc in secolele XII – XIII in zona de sud a Alpilor germani, dansul aparand sub denumirea de “Nachtanz”.
Predecesoarele Valsului Vienez au fost dansurile „Allemande” si „Menuetul”.
„German-ul” a fost un dans impunator dansat pe doua linii. Partenerii stateau unul in fata celuilalt si se deplasau inainte si inapoi, cateodata trecand pe sub bratele celeilalte linii sau intalnindu-se la mijloc.
Menuetul era alcatuit din pasi ce formau un patrat, dansat intr-o maniera rigida si impunatoare.
Valsul insusi este vienez si a evoluat in Austria si Bavaria sub nume ca Dreher, Deutscher sau Laendler, ultimul originar din Bavaria fiind predecesorul Valsului Vienez. Pasii si figurile Landler-ului au fost reduse datorita vitezei la sase pasi astfel nascandu-se Valsul Vienez.
Ulterior, a fost creat ca un dans popular austriac ce presupunea miscari robuste si mult spatiu. Adesea, partenerii erau ridicati in aer in miscari care cateodata provocau accidente. Deoarece taranii purtau incaltari groase si tari, dansul era foarte zgomotos.
Cand a devenit prima data popular in salile de dans din Viena, la sfarsitul secolului XVIII, aceste aspecte au inceput sa se schimbe.
Valsul era supranumit „dansul interzis”, deoarece cand a ajuns in salile vieneze de dans, partenerilor le era permis sa se atinga! Acesta era un lucru nemaiauzit si a avut ca rezultat defaimarea acestui dans de catre oficialitati ale bisericii si conducatori ai comunitatii austriece. Dar datorita faptui ca era dansul preferat al tinerilor a continuat sa fie dansat. Ca urmare a trecerii catre dansul de salon, s-a transformat intr-un dans elegant, muzica devenind mai rafinata si orchestrata, instrumentele cele mai folosite fiind pianul , vioara si basul.
In 1787 adus pe scena Operei din Viena a dat nastere unor dezbateri aprinse. Mozart a fost un admirator inflacarat al Valsului, in una dintre operele sale Don Giovanni fiind cantate trei valsuri unul dupa altul.
Cu siguranta Valsul Vienez nu mai putea fi oprit.
O alta varianta este cea aparuta intr-un articol din 17 ianuarie 1882 al revistei La Patrie, care pretindea ca Valsul s-a dansat prima oara la Paris in 1178, sub numele Volta.
Prima melodie de Vals Vienez dateaza din 1770, in Paris fiind introdus abia in 1775 a durat insa pana sa devina popular.
In 1813 Mr. Byron condamna Valsul ca fiind frivol. In 1816 Valsul a fost acceptat si la Londra, lupta impotriva lui neterminandu-se aici.
Abia in 1833 o carte de bune maniere publicata de Miss Celibart permitea femeilor maritate sa-l danseze.
Dupa 1960 s-au purtat numeroase discutii intre Germania si Anglia, cu privire la nr. de figuri permise in competitii.
In 1983 ICBD a luat decizia finala: “Natural & Reverse Turns”, “Closed Changes”, “Natural & Reverse Fleckers” si “Contra Ceck”(pe 3 timpi).
Astazi se incearca introducerea de noi figuri care sa stimuleze dezvoltarea acestui dans – “Throughaway Oversway”, “Natural Hinge line on right side”, “Left Whisk”, “Off Beat Spin”, “Two Bar Contra Ceck”, “Reverse Pivot” – ultimele 4 recomandate de IDSF(Federatia Internationala de Dans Sportiv) sunt dansate deja in competitii.
Si in zilele noastre ramane cel mai cunoscut dans standard. Datoritã elanului el atrage atât dansatorii cât si spectatorii.
Este legat de Viena prin muzica familiei Strauss. Valsurile vieneze au fost însã consacrate si de alti compozitori de muzicã clasicã ale cãror opere au ajuns adevarãte capodopere, printre care amintim “Lacul lebedelor”, “Frumoasa din padurea adormita”, “Spãrgãtorul de nuci”, care au ajuns sã fie cunoscute de o lume intreagã.
“Marii dansatori nu sunt mari datorita tehnici lor de dans , sunt mari datorita pasiunii”
Martha Graham