I.C. Vasiliu: O viata dedicata artei dansului
"Cu o urma placuta de nostalgie si amaraciune vorbim astazi din cand in cand despre "Vasi" pentru ca a ramas cate putin in sufletul tuturor celor care l-au cunoscut si l-au iubit".
"Poliglot" in arta dansului
Toti cei care l-au cunoscut stiu ca pentru el la fel de importanta ca preocuparea pentru folclor a fost si educatia complexa in arta dansului. Fie ca a fost vorba de balet clasic sau de ceea ce se numea pe atunci "dans de bal", si-a inceput studiile in domeniu in perioada anilor ‘50 la Brasov, unde mai existau inca scolile de dans si de maniere elegante. Aceste cunostinte s-au materializat mai tarziu in colaborarea sa cu Teatrul de Opereta din Brasov, in cadrul caruia a participat la montarea mai multor spectacole de revista si la montarea baletului "Chemarea" in perioada anilor ’70. Multi ani a fost si profesor la Scoala Populara de Arta din Brasov, la sectia de dans, unde a format generatii de instructori, predand in acelasi timp ore de muzicologie si diferite stiluri de dans: clasic, istoric, folclor si modern.
Din pacate, o buna perioada de timp "dansul de societate", cum era cunoscut, a fost interzis de puterea politica comunista, dar imediat ce a aparut o deschidere, maestrul Vasiliu a profitat de ocazie, astfel ca, la inceputul anilor ’80, incerca sa relanseze, prin cursurile organizate la Brasov, gustul publicului pentru acest gen.
Rezultate remarcabile obtinute de-a lungul intregii cariere
In cadrul controversatei "Cantari a Romaniei" din acea perioada, intre anii 1982 – 1985, a reusit sa obtina locul I pe tara, la sectiunea dans modern, cu o formatie care dansa atat dansuri standard cat si latino-americane.
Datorita unor neintelegeri cu cei care conduceau politic activitatea culturala din Brasov in acei ani, a ales sa se mute pentru o perioada la Hunedoara, unde si-a reorganizat activitatea.
Intors la Brasov, definitiveaza in 1989 prima carte de gen din Romania, sub titulatura Curs de dans, editata in mare parte prin propriul sau efort financiar, impunandu-se astfel ca un bun cunoscator al dansului pe plan national. Tot in acea perioada a inceput sa-i "adune" pe cei care ulterior au fondat FRDS, printre care: dl. Viorel Nastase, d-na Maria Petrea, d-na Florica Budusan.
Putini stiu, de asemenea, ca tot datorita lui a venit pentru prima oara in Romania, la Brasov, ansamblul "Codreanca", intr-un schimb de delegatii culturale, care s-a facut la inceputul anilor ‘90.
Tot aici, dl. Petre Gozun a sustinut primul sau curs de pregatire cu dansatori si antrenori din Romania. Un alt antrenor care ulterior a lucrat cu multe cluburi din tara, dl. Bazatei Lajos din Ungaria, si-a inceput la Brasov, la invitatia lui "Vasi", primele cursuri de pregatire cu dansatorii si antrenorii romani.
Membru fondator al FRDS
In 1991 organizeaza la Brasov primul concurs de dans sub numele de "Cupa Romaniei" si, tot in acea perioada, incepe sa organizeze diferite cursuri pentru cei din tara care doreau sa se perfectioneze. Multi dintre participanti au renuntat la aceasta meserie, dar altii ca Eniko Fandly, Alfred si Corina Schieb, Marius Popa, Valentin si Luminita Illes, Ema si Cristian Parnescu, Valeria Mangra se numara printre cei care l-au cunoscut si care au facut din dans un mod de viata.
Vicepresedinte al FRDS in perioada ‘91-’94, s-a implicat atat in a deschiderea caii acestui gen de dans inspre inima publicului, cat mai ales in formarea unei traiectorii corecte pe care sa o urmeze toti cei care s-au implicat in aceasta activitate. Fie ca a fost vorba de organizarea activitatii federatiei de specialitate cu privire la concursuri, cursuri de perfectionare, organizarea comisiilor in cadrul acesteia sau initiativa de a tipari primele carnete de dansator, toate au fost actiuni care ulterior s-au perpetuat pana la ceea ce cunoastem noi astazi. A fost invitat sa arbitreze la toate concursurile care s-au desfasurat in acea perioada in tara, dar si in strainatate, in Moldova sau Ungaria, unde s-a straduit sa stabileasca relatii de perspectiva pentru dansul sportiv din Romania.
Plecand insa subit si prea curand dintre noi (la numai 69 de ani), ramane o amintire vie printre cei carora le-a deschis gustul pentru acest gen de dans, fie ca au fost simpli practicanti sau au devenit antrenori cunoscuti in tara.
Cu o urma placuta de nostalgie si amaraciune vorbim astazi din cand in cand despre "Vasi", pentru ca a ramas cate putin in sufletul tuturor celor care l-au cunoscut si l-au iubit.
Ioana Mihalcea